Suferinţa, un proces suportabil psihoterapia
Pierderea unei persoane dragi este dificilă şi foarte greu de acceptat. Cel drag nu mai este prezent, iar în urma sa rămâne un gol, dereglând sistemul care ne controlează viaţa. Durerea resimţită este intensă, căci nu mai avem ocazia de a vedea persoana respectivă, de a o atinge, de a îi vorbi; sentimentul de goliciune ne destabilizează complet. Suferinţa doliului reprezintă, în sine, un proces al reconstruirii rutinei zilnice în absenţa celui decedat, al transformării durerii într-o experienţă suportabilă. Durerea nu presupune în niciun caz uitare; ea nu reprezintă opusul amintirii, ci decizia conştientă de a-i oferi celui trecut în nefiinţă statutul cuvenit. psihologii Namur, psihologii Bruxelles, psihologii Liège
Consilierea durerii doliului alături de terapeut în Liège
Fiecare persoană reacţionează diferit atunci când trece printr-un doliu: în vreme ce unii ajung în faza de acceptare destul de uşor, alţii au nevoie de mai mult timp pentru a se reechilibra. Atunci când cineva nu reuşeşte să „meargă mai departe”, iar durerea pierderii rămâne veşnic prezentă, fără a-şi pierde din intensitate, dând peste cap viaţa de zi cu zi şi relaţiile cu cei din jur, ajutorul unui consilier poate fi necesar. psihologii Liège psiholog Liège psihogul
Serviciile de consiliere oferite de Terapeut în Liège asigură susţinerea de care fiecare persoană are nevoie pentru a identifica acele pârghii de care se poate folosi pentru a depăşi pierderea şi a-i găsi un loc în rutina zilnică. Exprimarea în cuvinte a durerii, reformularea ei pentru a o transforma într-o experienţă tangibilă, mai uşor de surmontat, vă poate ajuta să trataţi doliul ca pe o parte suportabilă a vieţii. psihoterapie
Despre ce fel de pierdere este vorba?
„Doliul” se asociază, de obicei, pierderii unei persoane iubite. Dar, în context terapeutic, există şi o serie de alte scenarii care evocă aceleaşi trăiri şi impun un proces asemănător de adaptare la durere: divorţurile, despărţirile, pierderea locului de muncă, mutarea într-o altă locuinţă, acestea sunt doar câteva dintre situaţiile care aduc după sine o suferinţă similară. Astfel de evenimente sunt, uneori, trăite cu o asemenea intensitate, încât suportul unui consilier poate fi de mare ajutor.
Consecinţele pierderii
Consecinţele fizice ale unei pierderi
Moartea unei persoane iubite provoacă tristeţe, o senzaţie de vid, furie, neputinţă. Tuturor acestor emoţii li se asociază şi starea acută de oboseală. Procesul suferinţei necesită resurse însemnate de energie, iar suferindul trebuie să parcurgă toate etapele, folosindu-se de propriul corp ca de o pâlnie pentru trăiri. Emoţiile pe care le trăim în astfel de perioade sunt atât de puternice, încât conduc adesea şi la simptome fizice, precum durerile de stomac, lipsa apetitului, durerile de cap şi, fireşte, orice altă afecţiune asociată oboselii. psihoterapia
Călătoria emoţională a doliului
Durere intensă şi profundă, sentimentul accentuat de vinovăţie, lipsa unei direcţii clare, senzaţia că am fi pierduţi şi singuri, anxietatea, toate acestea se numără printre numeroasele emoţii care definesc acest proces al jelirii, al suferinţei resimţite după o pierdere. Sigur că trăirile variază de la o persoană la alta, dar unii oameni au nevoie de îndrumarea unui terapeut pentru a reuşi să le depăşească într-un mod rezonabil. psiholog Liège
Posibilele consecinţe sociale ale doliului
Prinşi în acest vârtej al pierderii unei persoane dragi, unii indivizi pot prezenta reacţii asemănătoare celor specifice sevrajului – izolarea împinsă la extrem, de pildă. În anumite cazuri, suferinzii se lasă copleşiţi de furie amară şi de o anume stare de rebeliune, pe care o revarsă asupra celor din jur. Un alt gen de reacţie constă în căutarea disperată a contactului cu ceilalţi, datorată stării permanente de grijă, a fricii exagerate faţă de posibilele pericole la care par să se expună cei dragi. Toate aceste sentimente sunt exacerbate de pierderea suferită.
Vindecarea cere timp
Procesul traversat în perioada de doliu presupune o serie de etape, de obicei lungi, de-a lungul cărora are loc o „digerare” lentă a emoţiilor şi se sedimentează gândul că persoana iubită nu mai este pe lume. Chiar dacă durerea îşi pierde din intensitate odată cu trecerea timpului, se recomandă terapia alături de un terapeut în cazurile în care persoana suferindă are nevoie să descopere cuvintele potrivite pentru a-şi exprima durerea şi frustrarea, să verbalizeze corect ceea ce simte şi să permită, astfel, rănilor deschise să se vindece.
Acceptarea pierderii suferite şi a ideii că persoana dragă nu se va întoarce necesită resurse importante de energie, la mijloc fiind vorba de un proces dual: pe de o parte, avem de-a face cu un proces pasiv, de-a lungul căruia durerea trebuie să fie permisă, să îşi găsească locul în suflet şi să îşi piardă, cu timpul, din intensitate; pe de altă parte, intervine un proces activ, care constă în readaptarea rutinei zilnice, fără a include şi fiinţa decedată.
Patru etape importante care marchează perioada de doliu:
- Acceptarea pierderii suferite şi a ideii că persoana decedată nu mai este. psihologii Bruxelles
- Acceptarea ideii că suferinţa trebuie să îşi urmeze cursul, fără a fi îngrădită sau reprimată, iar omul trebuie să o depăşească oricând se iveşte.
- Reconstruirea rutinei zilnice, fără a include persoana decedată. psihoterapia
- Identificarea unui anume „loc” pe care persoana trecută în nefiinţă să îl ocupe în viaţa suferindului şi redescoperirea poftei de viaţă.